Odă ție, Emin bădie !
Seara-i sus prin deal bădie, pune crizanteme-n geamuri
Luna ca împărăteasa, peste ceruri înstelată,
Iarna-i meșter de Luceferi, suflă lumânări pe ramuri
Iar pe bolta cursă smoală, stelele prind de se ceartă.
Eu cu ochii vede codru stau și-ți buchisesc iar versul,
Văd pe uşa de la surâ, teiul, scuturat de floare.
Plopii mulți și fără număr de-ar străpunge Universul
Și mă ning fiori Celeste-n ziua ta, de sărbătoare.
Vântu-n codrii de aramă de-mi vuiește rău pădurea,
Plopii fără soț, pe lacul , umbresc floarea ta albastră,
Buciumul sună cu jale, de nu mai aud securea,
Doina ,cânt din veșnicie și din slova ta, maiastră.
Iar ce cântă-n slova asta, ramul, râul mi-s prieteni
Tu, Luceafăr nepereche, mi-ai îmbogățit și versul,
Ochi plecați pe altă cale peste Cer, nepământeni,
Ne veghează limba noastră, ne veghează Universul!
,,Când de tine n-om mai ști
Garantat, ne-om prăpădi ” !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
14 ianuarie 2019