Încet-încet
(Poetului Valer Popean)
Poeții pleacă-ncet de pe Pământ
Se duc în Ceruri versuri să respire
Încet-încet se duc spre mântuire
Iar locul e pustiu, fără cuvânt.
De dorul lor cernim alb calendar
Cu stihuri frânte ce-au rămas prin lume
Să ne-alinăm durerile postume
Când alte stihuri nu ne mai apar.
Iar de nu vin le vom cerni din corbi
Și apăsat cât pana lor persistă
Sinistră foaie, putredă și tristă
Citindu-le ca ieri un cor de orbi.
Dar fără versuri cum vom viețui?
Cum înghițim în suflete obeze
Prostia grea vândută să ofteze:
,,- Că Cerul singur poate-a mântui”.
Încet-încet… poeți se duc
Și noi rămânem singuri cuc.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
5 decembrie 2020