Caier de gând se vântură pe toată
Neliniștea-mi din vise, ce o-ngrop
Și te zăresc precum erai odată
Zeița mea, din smoală, în galop.
Copitele…cât pita , ce picioare,
Cu părul strălucind a mucegai,
Pe frunte-ai rupt din razele de soare
Tu raza mea și-a norilor de cai.
Dar vântu-n mine volbură de seară
Și am rămas pustie… c-o săgeată,
Tu, calul meu, cu sufletul pe-afară,
Ești abur sfânt, pe Ceruri spulberată.
Coama ți-o strâng, în razele de soare
Copita ta, prin trupul meu rămasă
Ne vom găsi, de asta pun prinsoare
De nu, așteaptă-mâ în nori, când bate-a coasă.
Și-om galopa pe ceruri, roată, roată,
De dorul tau și visele-mi le-ngrop…
Și bântuim, ce alții n-o să poată
Tot Ceru-n trap, ori poate… la galop.
———————————
Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN
Sibiu, mai, 2019