Smaraldul din privire
Izvoade grele-n lacrimi se scurg în cimitire
Și picurii de ceară, lumină se prefac
Din frunte curge sânge, ca florile de mac
Cu ochii susții cerul, smaraldul din privire.
Fuioarele de țepe sunt slute de păcate
Și lungi ca niște cuie ce le găsești pe drum
Și dese prin coroana-ți ca spiniii de salcâm
Iar un piron se-aude prin carnea ta cum bate.
La margine de Lume, o Maică priveghează
Din lacrimi curge sânge, din suflet îi cresc flori
Si-şi mângâie durerea, cu mia-i de fiori ,
Catapeteasma lumii, pe loc se luminează.
Tu ești pe tron cu Tatăl, prin floarea din ogradă
Noi înspre tine palizi, cu lumânări venim ,
Știm că nu ești sub piatră și nici prin țintirim
Ca groapa ta-i pustie și mulți vin ca s-o vadă.
Doar lacrime de sânge, mai cresc în cimitire
Și picurii grei de ceară ce-n stele se prefac
Ca cerul rupt în două, culori din liliac
Iar peste Cer văd ochiul, smaraldul din privire.
Pentru a câta oară ?
Golgota grea, o urci mereu pentru a câta oară ?
Sa ne aduci un strop de Cer prin picuri de lumină
Să luminezi ființa grea , din vârf, spre rădăcină
Și-ai luat cu Tine ce-a fost greu de pare să nu doară.
Și urci mereu , an, după an, poteca-n repetare,
Iar noi ca stinse lumânări, ne vânturăm prin ploi
Sperând că Tu ne dai lumini de-om trece prin nevoi
Si-o cruce-n suflet de noroi de-o porți prin fiecare.
E Noaptea Sfântă de Lumini pe bolta ca-nspicată
Tu sprijini Cerul de pe cruci cu fruntea-n cicatrici
De-i dojeneşti pe unul, doi, dar numai să-i ridici,
Pe alti-i mângâi, printre țepi, cu mila Ta curată.
E Noaptea Sfântă, ne căznim să-l iertăm pe aproape
Și să ne strângem din dureri, ori multe nebunii
Să dăruim din ce avem, spre morți, ori celor vii,
C-atunci Lumini, e-n trupul greu, ca valul peste ape…
Iar Tu, te zbori pre Tatăl Tău pentru a câta oară ?
Și ne trimiți prin gândul trist, doar picuri de Lumină
Pământul tot să-l luminezi din frunze-n rădăcină ,
Iar noi prin tine, Luminați, din vară-n.. altă vară !
La geamul Cerului
La geamul Cerului deschis ne aștepta Hristos
Și patimi grele, și dureri, printre iubirea lui…
I-am atârnat un curcubeu pe cerul Lui, să-l sui
Și un buchet de gând curat, din trupul meu…din os.
Și era noapte-n carnea mea, în cerul Său, Lumină,
Ne picura, peste noi toți o pală prin Zenit…
Ea, a ajuns peste noi mulți, din trupu-i răstignit
Și ne-a pătruns, ne-a nemurit, din trunchi spre rădăcină .
Și era sănge-n mâna lui, pe fruntea lui grădină,
Iar trupul său, pe crucea grea, și doi crucificați,
O Mamă jos, îngenunchia, prin ochii-nlăcrimați,
Și se ruga la Dumnezeu…în pace și-n surdină.
Alții treceau, jur-împrejur și-n răni îi puneau sare,
Pe ouă sangele-i curgea, ori roșu, ori gălbui,
Iar El, cu sufletul spre Cer, de dragul omului,
Și peste noi, a lăcrimat, o Sfântă Sărbătoare.
Pe crucea Cerului acum : A Invitat Hristos !
Iar peste noi, a revărsat, toată iubirea lui ,
Lumini din altă lume sunt, donații omului,
Aduna-le în flăcărui…și-i lumina frumos !
———————————
Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN
Sibiu, aprilie 2019