Contratimp
La colțul străzii ce buza și-a răsfrânt a supărare
Peste bordura-nțepenită în păcate argintii
M-alintă vântul, frate al meu peste închinare,
Botezându-mi grumazul cu degetele străvezii.
Trec oamenii grăbiți să nu-mi vadă tristețea
Împiedicându-se de lacrimi ce s-au uscat de dor
În timp ce păsări mii nu-mi ocolesc strictețea
Mimând a fericire-n amurgul unui tăcut zbor.
Pustiul vieții mi-a încununat voit făptura
Înăsprind ochiul palmei miop și răzvrătit,
Aș vrea să-mi limpezesc cu sfânt sărut cianura
Nunțitelor dureri împământite în trupul vestejit.
Sunt doar o înrăurire de gânduri și cuvinte,
Un amalgam de vise rătăcitoare-n aprig timp,
Mă înzăpezesc mereu la un clic de morminte
A căror mute felinare orbercăiesc în contratimp.
———————————–
Emilia-Paula ZAGAVEI
13 iunie 2020