AZI
Azi penelul îmi îngheață
Troienit de vis și ploi,
Astăzi nu mă mai răsfață
Viața ce-am trăit-o-n doi.
Clipele ne sunt amare
Transformate în suspin,
Zilele devin mormane
Obosite de-al lor chin.
Lacrimile curg grăbite
Peste anii ce-au zburat,
Amintiri dulci stau pitite
Azi, la margini de păcat.
Cad din streșini mii de stele
Peste clipele rebele,
Ce atârnă-n colțul vieții
Mirosind aroma morții.
Toți grăbiți pe străzi aleargă
Ducând triști într-o desagă
Visele ce par să zboare
Dizolvând tăcerea-n mare.
Cad, se-mpiedică și plâng
Rătăciți pe-un fir de gând,
Se topesc în ochiul stâng
Iar cu dreptul râd nătâng.
Viața nu mai are umblet,
Liniștea coboară tâmp
Peste case făr de zâmbet
Peste trupuri făr de timp.
———————————–
Emilia-Paula ZAGAVEI
Octombrie 2019