Pe-acest pământ de dor, eu m-am născutȘi din acest pământ, mi-a crescut rădăcina,
Întâia slovă, dorul, aici le-am cunoscut,
Acest pământ mi-e graiul și vatra și stupina…
Fiorul românesc e fir de cântec dulce,
Tors pururea cu fusul iubirii și-al durerii,
În lume de-aș umbla și-oriunde mă voi duce,
Îmi va fi dor ca vorbei, de cumpăna tăcerii…
Frumosul meu meleag, pătruns de vechi istorii
Cu bogății ce-ntr-una freamătă a veselie
Poienile înverzite, munții trecuți de glorii
Păduri care se-’nalță în tril de ciocârlie.
Pe malu-ntins de ape, vegehează falnic far
Iar peste țara mea, tronează doar un cer,
Râuri susurând ape păzesc vechiul hotar,
Iar steaua românească-i din cele ce nu pier.
Pe-acest pământ de dor, din dureri m-am născut
Și soarta mi-am purces prin fire de lumină,
Cu-nvolburări sau liniști eu, vreme ce-am trecut,
M-am mulțumit cu locu-mi, n-am căutat pricină
Și nicicând altui neam, eu milă n-am cerut…
—————————————–
Elena VOLCINSCHI