MÂNGÂIERI CALDE
Mi-ai așternut pe fruntea neîntinată
Mângâieri calde, ca de primăvară,
Cu crini mi-ai îngrădit făptura-speriată,
Icoana ei să-ți râdă; să nu doară.
Mi-ai așternut și pe obraz sărutul,
Pe tâmpla unde-mi sta fidel credința…
Mi-e teamă c-ar putea fi începutul,
Care să-mi răscolească iar ființa.
Mi-ai așternut pe buze-mpurpurate,
Uitate-n-așteptarea naivă și cuminte,
Cuvinte abia șoptite și chiar nevinovate
Și–al rozelor parfum, ce fremăta ispite.
Mi-ai retrezit și sânii cu dulce, cald fior,
Din rotunjimea lor, cu-n fel de-nfiorare.
Mi-e dor de mângâieri din cel mai dulce dor…
Deși-s doar amintiri așa de-amăgitoare!
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din volumul ,,Nostalgii din dalbul iernii, 2019)
Mulțumiri dragi, o săptămână minunata!
Mulțumim!
Doamne ajută!