Ascuns
Te-ai ascuns de-un timp într-o altã stare
care-a devenit o dimensiune
unde viaţa ta ne-ncetat rãsare
pentru-a apune.
Cauţi sã-nţelegi care-i rostul mãştii
pe care o porţi de o vreme-ncoace
când chiar dacã pari cã-n lume te-mprãştii
stai în gãoace.
Ce mai are rost când vraişte e-n toate
şi dezordini pasc iarba ca o scamã?
Cum mai poţi sã speri când şi-absurdul „Poate“
nu te ia-n seamã?
Şi cum singur eşti, din eşec faci ţintã
nemaiîntrebând de ce-atâta ceaţã
a fost sã înfrunţi doar ca sã te mintã
cã este viaţã.
Sufletul fragil e strãpuns de sãbii,
dar inima ta plânsul o inundã
când simte cã-n ea sute de corãbii
se tot scufundã.
————————————–
Anatol COVALI
București
27 ianuarie 2019