Amintirea
Rătăcind cărări pustii de dor aseară,
Obosit gândul, de tâmpla porții rezemat,
Mă-ntreba oftând a nu știu-a câta oară,
Ce o fi cu tine, ce ți s-o fi-ntâmplat.
Nici un semn de viață tu nu ai mai dat,
Ești parcă cu totul dispărut din lume,
Mistuit de teamă și atât de îngrijorat,
Taciturn oftează și s-a-nchis în sine.
Vreau să îl împac, nu m-ascultă însă,
Azi îl simt absent, de dor e pierdut,
Flacăra iubirii dintre noi e stinsă,
Ca un văl de ceață – n nori s-a risipit.
Nu-ți înțeleg lipsa, gândul întâi doare,
Suferă cumplit,deși știu c-apoi îi trece,
Dar sătul de toate, zilele, clipele amare,
Hotărât că tu-l îmbeți doar cu apă rece,
Se va-nchide-n el, suferind te va uita,
N-are rost ca tu să – l chinuiești într-una,
Chiar de întâi doare și mult va suspina,
Îi va trece-apoi sigur pentru totdeauna,
Înțelegând că tu,nu-mi vei fi nicicând,
Căci ești amăgire și doar speranță fada,
Vei rămâne amintirea care nopți la rând,
Îl scăldai în dor-necat în lacrimă caldă.
Te-am căutat, te caut încă
(răspuns)
Te-am căutat, să te-ntâlnesc,
Și drumuri neîncetat am străbătut,
Nu te-am găsit și-acum trăiesc,
Cu-același gând mai abătut.
Drumul pe care te mai caut iar,
Îmi pare-atât de-ntortocheat,
Efortul de-a te-avea, îmi pare în zadar,
Sufletul îmi este cer înnegurat.
Pașii – mi par tot mai nesiguri,
Speranța de a te vedea, scânteie stinsă,
Căci soarta grea ne vrea doar singuri,
Cu fața -n lacrimi, mereu plânsa.
Mă pierd pe drumuri rătăcind,
Te caut încă, dar nu te găsesc,
Chipu-ți prea vag mi se arată-n gând,
Cu dorul tău în suflet mă sfârșesc.
Oricât aș vrea de mult și mi-aș dori,
Speranțele îmi sunt tot mai deșarte,
Te-am căutat, te caut încă, însă voi sfârși,
Singură, fiindcă depărtarea ne desparte.
——————————-
Elena TUDOSA
22 mai 2019