Ploi de dor
Răpuși acum de grea singurătate,
Fiecare din noi ducându-si soarta,
Unul de altul fiind atâta de departe,
Inimii noastre iată c-am închis poarta.
Să vrem în viață vreo schimbare,
Simțim că nu e deloc simplu, nici ușor,
Când ne gândim la astă depărtare,
În suflete ne ard numai ploi de dor.
Iubirea care ne-o dorim mereu,
Ne e un vis mult prea îndepărtat,
Căci fiecare-având destinul său,
Simțim doar ploile care ne ard.
Răpuși de dor amarnic și dorința,
De-a ne avea în brațe a ne strânge,
Doar ploi de dor ne inundă ființa,
Și chinul care sufletul ni-l frânge.
Astăzi scriu gânduri pe coala de hârtie,
Cuvintele-mi par tot ploi de dor amare,
Pe umeri m-o apăsa curând toamna târzie,
Iubirea ne va zace pierdută – n depărtare,
Și ploi de dor, ne plouă în suflete și doare!
——————————-
Elena TUDOSA
15 mai 2019