Uneori, sunt parcă flutur
Uneori sunt parcă flutur
stând în palma-ți cu sfială,
ne-ndrăznind să zboare-n soare,
că dă lumii socoteală…
Câteodată parcă-s vis
necernut de hotărâre,
ce se zbate abătut
între iad și paradis.
Alteori,sunt doar salcâm
înflorit din doi în doi,
nici nu vreau s-aud de toamna
ce s-a furișat în noi;
doar iubirea mă condamnă,
să-nfloresc în amândoi.
Cel mai mult îți sunt vioară
tânguind un dor ce doare,
fluture ursit la zbor,
deznădejdi și așteptare …
Și’atunci dor și iar mă dori,
că sunt mac de pe răzor
dintr-o vară ce-a trecut,
sau doar bancă tristă-n gări…
——————————–
Elena NEAGU
Octombrie 2019