Tot în gândul meu te culci
Când te bântuiesc himere
și prinzi zmei în ape dulci ,
îmi scriu sufletul pe stele
și-mi plâng ploaia peste cruci.
Și când pleci cântând din fluturi
prin nisipul din deșert ,
mi-nham calul și-i pun ciucuri ,
să nu vreau să te mai iert !
Dar sătul de zmei cu aripi
și Ilenele-năluci ,
vii mâncând jar pe tipsie ,
tot în gândul meu te culci !
O să-mi vând calul și șaua ,
ca arabul din deșert ,
toate morile de vânt ,
să rămân sărac și prost
doar cu hamul din cuvânt,
ca să uit să te mai iert
și să uit cât rug mi-ai fost !
————————-
Elena NEAGU