Eu noaptea învăț…
Eu ,eu noaptea învăț cât de departe îmi bați între coaste și cât de aproape …
Noaptea doar fluturi mă dor și stoluri de vise ce vin dinspre Nord și-n noi se repetă … și noaptea crucea-i mai grea cu suspinul ce se năruie-n cord…
E anotimpul când doar o pană mă simt,ce cade din zbor, din aripa mutilată de plânsa egretă…
Iubind răstignit ,eu nopții-i repet că poate-o -ntelege , că sunt o aripă ce valsează c-o altă , că pot suferi și nu sfidez nici o lege , că sunt promisă un rug și-un altar lângă o poartă , că doar eu ,
macii din rugi si zorii cu noi, voi culege…
Eu noaptea învăț cât de departe îmi plângi între coaste și cât de aproape…
și noaptea îmi ești și lacrimi și lumea și suspinul sub pleoape…
————————-
Elena NEAGU
17 februarie 2019
(Din vol. ,,File de jurnal”)