Poem de alungat ploaia
ploaie, ploaie, cântec trist
unde-i greierul artist
ce cânta pe prispa mea
la umbră de peruzea
din vioara-i străvezie
revărsată pe câmpie ,
prin fânul proaspăt cosit
și-n chimirul ostenit ,
pe pervazul cu mușcate
printre mândrele surate?
de atâta ploaie lungă
mierlele zboară în dungă,
zgribulite -n pene zeci
tot rugându-te să pleci,
de atâta ploaie rece
am uitat vara că trece
vară-toamnă cam sălcie
sub umbrela gri-candrie
cu genele aplecate
vrăbii triste și speriate.
ploaie, ploaie, hai și du-te,
în cer fulgerul se-ascute!
—————————————————–
Dunia PĂLĂNGEANU
4 iunie 2019
(Din proiectul literar în lucru POEME DE BĂUT CU ULCIORUL /autoare, Dunia Pălăngeanu)