Anatol COVALI: Şi zâmbesc

Şi zâmbesc

 

Cântă-n mine codrii de aramă.
Frunze cad. Cocorii dragi se duc,
pe când lumea viselor mă cheamă
pe poteci ştiute s-o apuc.

Dar nu vreau să mai colind pe unde
am mai fost şi-am regretat mereu,
când în mine nu se mai ascunde
dintr-o vreme niciun Prometeu.

Ies în câmp şi sorb lumina clară,
râd şi cânt şi zburd ca un zălud,
bucuros că am mai prins o vară
şi că-n ea doar freamăte aud.

Şi zâmbesc. Căci cel care exultă
este al meu suflet fericit
fiindcă de tristeţi nu mai ascultă
şi se simte reîntinerit.

————————————–

Anatol COVALI

București

4 iunie 2019

Lasă un răspuns