IARNA VENIND
(Poemul serii la Giurgiu)
Luna
stă aninată,
la margini de sat-
miroase a iarnă,
a viscol vuind
şi-a vânat.
Liniştea
coboară-n unghere,
cu merele coapte vecină-
mai arde-o lumină
sub foşnet de ger
iar drumu-i stingher
şi totul e fum.
Doar zorii
se-ncumetă-acum
să răsară
pe deal,sus,la moară,
şi albe năluci
se strecoară-n uluci,
lămpi triste se sting,
de ceaţă amară
şi frig…
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
(Din volumul de versuri “Miniaturi dunărene “/Ed. “Amurg Sentimental”, București , 2015)