13
13, Vineri, Sfânta ViNERI își ADUNĂ din PĂDURI SEMNELE,,,
13,trei pași înapoi, pisica neagră îmi cerșește apă, ciutura de lemn strigă în ajutor stele, ciutura și în piatră seacă , seacă, nu sapă,,,
13, zi!
o pasăre imită în cuibul ei de sub streașina stelelor
nimeni nu-i alină zborul,
din întreg universul, de pe Calea Lactee,
îngerul mângâie o stea însuflețită să coboare pe lujer fraged de iederă,
fii, îi sortește!
singură cioplește-ți din viață,
scară de-ntoarce, ,,,
e ziua însemnată, vineri de 13,
însemnată în răzor de stele, petale împletite,
13 aurite,13 scoici,cu perle s-au despletit
în 13 iubiri împodobită zână de iarbă ,,,
13 leagăne vântul răzvrătește, toate legate
cu noduri de muguri,,,au roade!
o, tu știi, ziuă în zi cum trece Dumnezeu pe ape cu 13 corăbii , legând în funii de corali
zilele timpului?
toate limpezite în valuri,rând pe rând izbăvite, apă trece,timp nu oprește!
îngenunchează-mă,tu,zi de 13!
ce nu vrea inima să înțeleagă adevărata oboseală a tristeții!
13 iele,13 zâne albe au chemat trei magi
cu pumni de stele să închidă în clepsidre de argint sufletul timpului,
rostogolită clepsidră-n oceane ,
cine o veni cu ultima zi, măr de aur să fie în grădina răsăritul, amestecate mere cu cioburi senine, pe pragul altarului, ofrande!
cine-i săracul de i se cuvine aurul?
care-i ziua în care soarele răsare de 13 ori
vestind comorile?
În noaptea dintre 12-13 cad Perseidele!
Cine în fântâni apă izvorâtă le adună ?
Sub pasi vamuiti
,, numai mie sub pași vămuiți în răsăritul stingher,mi se topesc cărările de dor,,,
tu mă auzi,iubit cu chip de flori?
duh de înger cine îți cântă la izvoare
despre fluturi smulși comorilor din sori, greierilor catifele, stele, leagăn de luceferi,
firul lunii păpădie îl cobori?
aură pe fruntea-ți tristă, în privirea de argint,
cine te cuprinde în veșmântul de iubit?
îngenunchează-l,Doamne!
iubitul promis cu sufletul de jar neatins !
fir cu fir din aura-mi veșmânt de mire i-am țesut!
neatins în strigătul Păsării-Spin, m-a auzit,
în deșertul de păsări vămuind cer de cenuși, sclav de rouă la porțile de flacără,
în rană de mac l-am învelit,
din înserările mele, în sărut
i-am sfințit rouă de iubit,,,
până nu m-o iubi,zâmbet de floare nu mi-o fi!
lasă-mi-l ,Doamne!
îngenuncheat pe nisip mișcător, mistuitor,
în izvoare negrăit, pe coroană de lună tăioasă,
în piatră alunecoasă,
să mi-l mai limpezesc o dată,
cu floarea răsurii,petală cuminecăturii,
din stei de munte, delung,
inel să-i dăruiesc cu piatra rubinului,
sărutul spinului,
rană de mi-ar fi în strigăt de miel,
mugure să-mi fie de floare târzie,
ispitit să fie numai înserărilor mele,
cele urgisite fără el ,,,
o,privirea-i stingheră
să o-nvelesc cu petală de cer,
iubitul meu, patimă și ger!
îngemănat trup vâltorilor mele ,,,
înzorită să-ți fie cămașă de mire,
cu șapte șoapte înălbită în ziua sorocită,,,
vino-mi pe firul de viață îngenuncheat pe floarea spinului, să te ung cu floarea teiului, mirul,
zvon de lumină să-ți fie umbra Lui Dumnezeu, să te țină în inimă,extaz și agonie,
Mire, numai mie,,,.
Pasărea Phoenix te-a adus în pragul inimii,
cu sufletul mielului,
în cer de miresme, Pasărea Phoenix,
pasărea vieții, Mireasmă sortește-mă!
tu, prag de suflet dimineții!
Doamne,smulge-mă din cruntă soartă
de nu-i sorocită iubirii,,,
unde a fost cărare verde,nimeni nu mi-o vede!
pe sub strai de frunză-n floarea ploii,
de-mi descoasă numai iarnă,
cărui înger să-i dau vamă,
timpul stins, undele nisipului, zilele pietrișului,,,
numai una vadră-n soare,
de mi-ar fi a sărbătoare,
te-oi striga, iubit numit,
seceriș în fulger,vatra focului,
seceră-mi din cale soarta cucului,,,
fără tine -n cuib în neguri, sufletul,
tu,privirea-Inaltului!
la porțile de rouă,Doamne,cum sunt,
fir de iarbă-n două,,,