Te mai desprind șirag din pleoape…
Cum să te chem pentru a afla cât de străini ne-am născut aici?..
Cum să te spulber înapoi fără a mă electrocuta apropierea milenară?
Cum să mă arunc prin altă această viață, petrecută de necuprinsa-ți tăcere?
Cum să nu brăzdez urme de plecare de pe geamătul tău obosit fără mine?
Săgeți de evadare mă otrăvesc prin umbrele viselor fără subiect,
Trambulina rămâne un semn de exclamare la atâtea știute neștiute,
Camioanele descarcă pietre scoase din tirul lecțiilor spre pace,
Fantoma frumos îmbrăcată se plimbă la braț cu neiertările de sine.
Așa te înrădăcinez în seninătatea mioritică a cosmicei topiri,
Așa te desprind de pleoapa cu șirag de neliniști,
Așa te scald în parfumurile abia intuite ale zilelor noi,
Așa te alin din nicăieri, eu, nimic decât un fior desprins din ploaia pe oglinda ochilor tăi.
––––––––––-
Diana Ciugureanu-ZLATAN
Chișinău, Republica Moldova
9 decembrie, 2017