Suflet descătuşat
de ce sufletul meu pierde mereu
m-am lepădat
de dorinţi obositoare!
de tine cu mine m-am împăcat,
e-n zâmbetul tău un descântec
de suflet descătuşat
în lacrima mea otrăvitoare…
ce păcat!
că nu ştiu se pare,
de ce sufletul meu pierde mereu
în mine trăieşte-o fiinţă de aer
iubirea ei pentru mine e-un minereu,
a mea pentru tine un munte de sare…
şi când mi-e sufletul de tine prea plin
ştiu c-o să vină
primăveri îmbrăcate-n culoarea florii de in,
dar tu-mi şopteşti de-o nebănuită lumină
ce-o să nască în noi întunericul
şi-acela străin!
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
15 noiembrie, 2018