Râu- de- lumină
(Poetului Emil Almasan)
Recită-mi un pic din trecerea clipei
În nici o -ntristare nu-i un destin să te-nvie!
între cădere și zbor și printre lacrimi știi
de ce nimic fără dragoste nu e…
Vom arde-n tăcere pe același rug sau vom sta la o taină
privește-mă, am o Lume în brațe și tot mă căiesc
poate știi tu cum se iese din întrebările lumii-
unele poeme se plâng, nu se citesc!?
Ca și tine scriu, uneori cu tâmpla izbită de stele
cu sufletul așternut pe jos, de parcă-aș vrea
sâ ardem întregi-ntr-o întâmplare-mpreună
pentru că și eu, ca și tine, -mi caut veșnicia așa…
Da, te iubesc ! Te iubesc fără să vreau
înainte de a ști ce lavă fierbinte ascund în poeme
și-nainte de a ști despre acel “Râu- de- lumină”
al tău, numai al tău, ce-ți curge prin vene…
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
14 ianuarie 2019