Poem-de-stare
nu mai pot să separ
tandrețea de zgomotul lumii
de aceea
dau drumul pe apă la fluturi de hârtie
și-mi întorc suferința pe toate părțile
ori nu-mi mai sunt destul nici Mie
de-mi recunosc mai multe Raiuri
ori m-am lăsat de viață mințit
îndurare!strig
iubirii ce trudește blajină
ca un ocnaș ce caută în adâncuri
cu ochii plini de nisip, un arc de lumină…
eu, însă scriu acest poem de–de-stare
vreau să mă vindec, strigă pasărea mută!
de aceea
mi-am peticit inima cu ce-am avut
chiar și cu fire de iută,
am sufletul strivit, îmi vine să strig
nu mai pot să mă vindec !
o singură moarte mă recunoaște,
cea a bărbatului iubit…
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
4 decembrie, 2018