Inima cui n-are chip?
îmi vine atât de greu/să-ți recompun chipul
tu care exiști în a doua mea tăcere…
și stai ascuns în carnea morții mele
și-n sângele meu/ca nisipul…
tu care ești și dincolo de mine
numai ca poate n-am meritat
sau n-a fost sortit
sărutului meu cu pas șoptit
să fie legat de tine/cu-adevărat
mi-s întrebările mereu zidite
mărginite-ntre ACUM și ALTADAT”
ai fost pentru mine un D-zeu
de la mine la tine un hău
nu știu din ce limpezimi/-ntrupat…
viata mea e-ntre tine și tot
încrâncenarea de-a mai iubi mă-nvie
un chip de ceata, uite! se-nfiripă…
iubesc eternitatea de o clipa
cu tine mort/și eu…aproape vie…
nici nu mai știu ce e aievea, ce nu e amăgire
poate EU nu trăiesc-de mi se pare pustiu
poate TU n-ai murit…
care din noi își înfrunta nopțile fără iubire?
inima cui n-are chip…!?
nu mai știu..
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
28 noiembrie, 2018