Daniela PÂRVU DORIN: Dar numai uneori…

Dar numai uneori…

 

Pun șalul pe umeri,
și calc în noroiul de iarbă și flori
gândurile mele stau spânzutate-n ferestre
dar numai uneori,
cerul e un pahar de stele
vărsat peste a mea sihastră poveste
în rest, stau închisă-ntr-o viață uitată!
pun șalul pe umeri
și mă pierd în noaptea amară
pe vatra căreia coc șoapte pentru tine
știind că nerostite se pregătesc să moară…
de aceea-mi încep ziua cu apusul
hrănind păsări opresc din dospit singurătatea
dar numai uneori,
pentru că aripa care-mi crește, firavă-i ca o petală
ce știu că se va rupe până-n zori…
și-ncep să-nțeleg de ce mirtul își scutură floarea,
de ce e o închisoare în orice destin
pledez vinovată!
nu pot să te iubesc mai puțin…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

26 octombrie, 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *