Ce era de ivit…s-a ivit…
Eu scriu mereu despre iubire
Sare pe răni am pus și eu cândva
Dar, azi, ma visez pe un pod de neliniști
Fugind înspre tine, dragostea mea…
Cu tine despre mine când scriu
Toate tăcerile devin zgomotos de abrupte,
Suntem personaje fragile,
Dintr-un desen de copil
Sub un copac cu toate florile rupte…
Azi vreau sa-mi răsfir dorințele la soare,
Ce era de ivit …s-a ivit…
Vom face capcane din aripi de fluture…
Și va fi sărbătoare și vom avea ceva de iubit…
Nici nu mai contează cine spre cine aleargă,
Nici cine pe cine a găsit…
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
8 octombrie, 2018