Îmbrățișarea ta
Când abătută sunt, îți mulțumesc că nu mă întrebi prea multe
Și că ești singurul ce știe, gândurile să-mi asculte!
Și grijă ai să nu îmi răscolești în suflet iar furtuni
Sărutul tău pe fruntea mea, face minuni!
Când neputința mă apasă și plâng simțind povara ei
Îmbrățișarea ta fierbinte, alungă lacrima din ochii mei.
Și nu uiți nicio clipă, să-mi spui că mă iubești
Și mângâidu-mă, cu atâta dragoste tu mă privești!
Măreția iubirii
Este iubire când doar cu privirea un fluture atingi
Ca aripile-i diafane, nicicând să nu-i le frângi.
Este iubire când marea tu o dezmierzi cântând
Și ea îți mulțumește-n unde, cercuri desenând.
Este iubire când tu mă porți mereu în gând
Iar eu, ți-aud inima ta lângă a mea, bătând.
Și abia atunci când adormim în liniștea iubirii
În vise ne înfloresc în taină, trandafirii!
În lumea mea interioară
În lumea mea interioară
Nu-mi cântă întotdeauna o vioară
În acorduri line și senine
Mai ies din strune și suspine.
E un vârtej de emoții amețitor
Acum sunt tristă, acum eu zbor.
E un amalgam de sentimente
Unele confuze, altele concrete.
Mă pasc și liniști și neliniști
Îmi cresc și flori cu spini pe pajiști
Mă zbat adesea pe tărâmuri de durere
Și totuși, e ceva ce-mi dă putere!
De bună seamă sunt visele mele.
Mi-s dragi și nu vreau să renunț la ele!
Și atunci când eu le văd că prind contur
Mă simt asemeni unui trubadur!
————————————
Daniela Balaiita
15 ianuarie 2020