Fă-le toate din iubire
Ai grijă să fii lumină, să fii adevăr curat
Să fii o speranță dată unui om îndurerat.
Să ai noblețe sufletească, să ai credință și răbdare
Peste tot unde te poartă, pașii-n lumea asta mare.
Să fii bun întotdeauna, nu numai de sărbători
Dar divin e bunătatea-ți, împărțită chiar din zori.
Când greșești să-ți ceri iertare, n-amâna
pe viitor
Fă-le toate din iubire și de poți la timpul lor.
Gândurile mele sprințare
Când clipele-mi sunt agitate
Privirea mi-o îndrept spre cer
Căci numai el să îmi trimită poate
O liniște adâncă drept consilier.
Noaptea, gândurile mi le înalț de subțiori
Și le învăț să zboare printre nori
Le las să-mi doarmă acolo până-n zori
Visând frumos în cântec de viori.
Iar dimineața, când soarele răsare
Și umple iarăși lumea de culoare
Gândurile mele odihnite și sprințare
Sunt gata să accepte o nouă provocare.
Visele mele
Visele mele sunt fluturii iubirii-n zbor
Ce se înalță tot mai sus spre soare
Sunt pline de candoare și de dor
Și-mi nasc în suflet, bucurie și culoare.
Visele mele sunt ca florile de câmp
Purtate ușor pe aripi mari de vânt
N-au vârstă și n-au nici anotimp
Iar glasul tăcerii le este veșmânt.
Aș vrea să-mi ții tu visele în palmă
Ai grijă doar să le atingi ușor
Să nu le strângi, că astfel se destramă
Și-or să-mi moară încet, încetișor.
————————————
Daniela Balaiita
25 ianuarie 2020