Scriitorului
Călător printre cuvinte
Peste timpul nedormit
Ti-ai facut din scris un munte
L-ai urcat şi l-ai robit.
Şi pe marea tulburată
Ai trimis corăbii albe,
Pe la țărmuri le aşteaptă
Suflete cu dor în salbe.
Ai dat lumii bucurie
Şi iubire de-mprumut,
Şi n-ai vrut ca ea să ştie
Cât din scris te-a mai durut….
Ai scris Cerului cu stele,
Iernii cu zăpada rece,
Ai dansat cu dalbe iele
Sau cu norul care trece
Şi se duce peste zorii
Care lacrima îşi varsă
Peste iarba unde sorii
Au zâmbit ca faţa arsă.
Şi-ai cuprins în cărti plăcute
Toată floarea din Cuvânt,
Multe versuri ce-s tăcute
Le-ai închis în Legămînt
Şi rămân ca o dulceaţă
Inimii sa-i dai de leac,
Stă iubirea prinsa-n aţă…
Sa o porţi la gât un veac…
……………………………
Călător cu vers albastru,
Scriitor cu dorul aspru!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
3 septembrie, 2018