,,Recviem’’
(Poezie dedicată eroilor neamului
care s-au jertfit pentru libertate și unire)
Pe câmpul cu flori şi iarba inverzită
Moartea calcă şi striveşte,
Usucă sub talpă toate lacrimile
Şi lasă în urmă pârjolul
Şi iarba uscată…
Cântă sinistru prin ţeava puştilor
Acompaniată de văduvele şi mamele
Celor ce şi-au ingropat ziua de mâine!
Se însemnează hotarele printre cruci…
Lângă ele stau duhurile
Şi păzesc mormintele neîmpacaţilor;
Pe umărul Crucii un Înger
Citeşte Psaltirea,
Iar pe celălat e îndreptată o lunetă…
A mai căzut o Stea!
Marea s-a umplut de stele
Încat nu mai are loc sa primească
Pe luciul ei
Cerul cu luminile celor care mai cred in Mâine.
Între boltă şi apă
Nu mai încape niciun Om…
Vom ridica un mausoleu
Sprijinit de o baionetă ruginită
Să mai facem un loc Speranţei!
Pe câmpul cu flori şi iarba inverzită
Moartea s-a plictisit călcând…
Nu mai are loc de odihnă….
Omul a omorât până şi moartea
Când tunurile au tăcut!
……………………………..
S-a tras şi ultima salvă
În ,,onorul,, celei plecate
Pe ţeava puştii!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
7 august, 2018