Pace…
Dunăre…Dunăre,
De n-ai fi atât de tulbure
Te-aș pune peste a mea rană…
Dunăre, mândră icoană!
În tine mă văd fecioară
În dimineți cu roua rară,
Și maică mă văd în noapte
Când curgi cu line șoapte…
Îmi văd apusul visurilor toate
Și răsăritul în amintirile furate,
În pietrele spălate de tine
Zac doinirile inimii haine…
Dunăre, îmi dai pace!
Dă-mi o amintire ce-mi place!
Să nu-mi dai suspinul pietrelor din mal…
Pacea în care te privesc la mal…
Offf… Dunăre… Dunăre…
––––––––––––
Dan-Obogeanu Gheorghe
4 iulie, 2018