Oare unde ți-a fost mintea?!
Oare unde ți-a fost mintea
Ca să pleci fără să-mi spui ?!
Albă îți rămâne fruntea
Și în inimă ai cui!
Dorul care te absolvă
De iubirea ce ți-am dat
Nu e punctul de pe slovă
Nici sărutul meu uitat
Că nici lumea n-o să piară
Ca un fum, cum ai plecat,
Niciun foc nu arde-n seară
Pe altarul tău uitat…
Oare unde ți-a fost gândul
Când plecat-ai fără rost?!
Vor mai fi și nori în vântul
Ce te bate cam anost?!
În amare clipe iară
Te vei pierde ca o umbră,
Îți va fi seară de seară
Pe obraz o mână sumbră…
Mâna care te mângâie
E prea grea și e… târzie!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
18 noiembrie, 2018