Lui Eminescu…
Îl slăvim pe Eminescu
Într-o zi, de moartea lui…
Oare ştie cât e dorul
Teiului, stejarului,
De un suflet cu iubire ,
De un Om ce le-a cântat
Între frunzele umbroase
Unde grija şi-a lăsat?!
Purtător de vise ‘nalte,
Absolutul Cer de mamă
L-a răpit cu tot suspinul…
Peste ani românii-l cheamă!
Îl iubim, e numai unul
Care s-a născut din Stea,
Ca să îi slăvim…postumul,
Să-i deplângem dragostea…
Ne iubeşte cu durere,
Cu tristeţile uitate,
Teii s-au pierdut în lacrimi,
Şoapta lui pe-ntinse ape…
………………………
Au rămas cuvinte scrise,
Cărti şi cronici cu idei,
Tălmăciri de vorbe ,,slute’’…
Tricolor cu flori de tei!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
15 ianuarie 2019