Dan MORARU: Am obosit…

Am obosit…

Am obosit s-aștern în versuri,
Pe coala albă ce te-așteaptă
Culori… din suflete de gheață
Ce-n inimă nu se arată …

Am obosit să simt căldura
Când vara-n juru-mi se destramă,
Să-mi pun pe inimă armura,
Să inchid ochii când mă cheamă.

Am obosit să fug cu gândul
Din calea florilor de gheață,
Să-mpodobesc în vis amurgul,
S-aștept o nouă dimineață

Am obosit să-mi plângă dorul
Prin visele din nopți pierdute,
Tot ascultând în minte corul
Viorilor stricate… mute.

Am obosit să prind doar lacrimi
Din ploaia viselor avute,
Să nu pot fi în alte inimi,
Să merg pe drumuri neștiute

Am obosit să-mi fie dor,
Să m-amăgești cu amănunte
Și azi, am obosit să zbor
Prin gând… cu aripile frânte…

—————————

Dan MORARU

12 martie 2019

Lasă un răspuns