Câmpie a Moldovei iubite
Câmpie-a Moscovei iubite
În care-n anii de-nfloriri
Pierdeam stingher atâtea clipe aurite,
Fără necazuri și-ngrădiri,
Tu ai văzut atunci vrăjmași țării mele,
În foc și-n sânge-ntinsul tău se mistuia,
Dar viața-mi n-am jertfit-o răzbunării grele
Ci-n van mânia-mi clocotea…
(1813)
––––––––––
Aleksandr Puşkin
Pe străzile St Petersburgului spiritul lui Puskin există în forme noi. Prezent doar ca simbol. Interpretările controverselor din viața lui încă se mai poartă cu similitudini actuale. Chiar tragedia morții. Atitudinea sa contrazice sensul poeziei sale celebre. Este clar: a scris pentru toți, ca toate celelalte genii. Nici Moldova n-a fost chiar iubită de Puskin … perioada exilului (1820-1823). Nici „moldovenimea” – „somnoroșii moldoveni”, „Blestematul Chișinău ” … Urâte vorbe. Au mai fost și scenariile de ocupare a Moldovei și Valahiei, Dunărea – granița roso-turcă … CONTROVERSE!