Mugurel PUȘCAȘ: Vis de vară

Macii roşii ard spre zori,
Mă priveşti zâmbind cu şagă…
Gura-ţi dulce, ca o fragă,
Mă topeşte, dă fiori.

Ochii verzi mirific ard,
Trup de jar sfios mă-mbie…
Poate-i doar o amăgire
Noaptea ludă de smarald.

Peste noi prăvale cerul
Roi de stele, dor vernal,
Peisajul sideral
Îmi amplifică misterul.

Vis păgân, stelele salbă,
Nud, savoare de dulceaţă,
Te îmbie, te răsfaţă,
Să faci dragoste în iarbă.

Te privesc uimit, viril…
Vrei şi tu ! Nu-mi vine-a crede !…
Paradisul lin purcede,
Ne învăluie tiptil.

Ne dezmiardă-n puf de nori ,
Cu alinturi de lumină,
Decorând a vieţii tihnă
Cu ai dragostei fiori.

Obosiţi, flămânzi şi goi,
În amurgul dimineţii,
Nu vom da voie tristeţii,
Să pătrundă între noi.

Dulce-a nopţii feerie,
Cu miros de iarbă-ncinsă,
Va rămâne neatinsă,
Doar a noastră, pe vecie.

Te-am iubit atât de mult…
Amintiri zâmbesc cu şagă…
Îmi va fi de-a pururi dragă,
Vara noastră de demult.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

Lasă un răspuns