Himera
Năbădăioasă himeră,
Scoți oamenii din minți,
Vrând să le pari realitate…
Fără de milă himeră,
Să nu ți se întâmple, într-o zi,
Să se întoarcă împotriva ta,
Cu forțe înzecite și cu vraja ce te va îngenunchea
Și pe tine,
Tertipul tău de a seduce prin absență fizică..
Ești mereu, dar ca și cum n-ai fi, nimic nu ating, doar simt, doresc, și mi-e dor…
Prea frumoasă himeră,
Cartea dragostei nu are între coperțile sale
Un asemenea standard, ca minunea ce o reprezinți.
Fascicule din sufletul pe care
Te străduiești atâta, să-l ascunzi,
Mi-arată cât de mult te vrei iubită..
Eu n-am puterea să-ți dau dezlegare să vii,
Dar simți cât doresc aceasta.
Din moment ce cărările timpului s-au amestecat într-atât cu cărările inimii tale,
Oprește-l în loc acum, fii cea mai fericită, arată-te în toată frumusețea și rămâi !
E mare nevoie de tine.
———————————-
Cristinel CRISTEA
Turcia, Istanbul
6 iulie 2019