REVERIE
Mă prind de aripa unui timp,
În zboru-i postulat de zei
Ca un descântec ce adie un nimb
Cu călimări de mir scriu rugi pe cer.
Foile nescrise din sufletul meu,
Cu glas de clopot penelul să le scrie
La liră precum odat` un semizeu
Arătându-și sacra măiestrie.
Mă înfirip în neființa ta,
Naiadă, până dincolo de abis
Unde a apus eternitatea
Iar sensul vieții nu-i decât un vis.
Visez cum din clepsidră curgi spre mine,
Cel ce sunt profanul din tenebre
Cel ce nu are temple să se-nchine
Și-i sunt colinde odele funebre.
Glasul tău e visul ce mă doare,
În țipăt de pescăruș damnat
Pictând în zbor un răsărit de soare
Pe șevaletul unui curcubeu de jad.
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
19 martie 2019