PE CER AM SCRIS IUBIREA !
Am scris iubirea pe-a cerului petală,
Din corola diafană a vis absurd
Caut în absoluturi o dragoste fatală
În lumea ta eternă azi vreau să mă ascund.
Pe cer am scris iubirea, pe soare și pe nor,
Sărut curcubee după venerate ploi
Ce mă sfințesc cu lacrimi păgâne de dor
Raza de soare, singularitatea noastră în doi.
Am scris nemărginirea pe cer, sacră iubire,
Pe-o lacrimă, dar și pe destinul cel absurd
Cred ca un nebun întru a noastră nemurire
Însă zilele fără tine, agonizant de încet se scurg.
Pe cer am scris iubirea, deci te rog citește,
Pe-al lunii pergament, cu un penel de dor
Te simt în fiecare fir de iarbă care crește
În fiecare pescăruș ce liber se avântă-n zbor.
Am scris iubirea pe cerul înstelat, femeie,
Un luceafăr blând să ți-o adune-n șoapte dulci
Liberi apoi vom scrie a dragostei odisee
Prin ploaia de petale vom alerga apoi, desculți.
CÂND PICTEZ IUBIREA
Atunci când pictez iubirea,
Strâng la piept șoaptele-ți ca pe un suvenir
În noapte-mi găsesc iluminarea
Și caut purificarea-n ploile de mir.
Da, eu pictez iubirea,
Pe-un șevalet de vise uitate-n chihlimbare
Și pe un glas de liră
Te venerez pe tine, răsărit de soare.
Când eu pictez iubirea,
Luma îmi zâmbește șăgalnic din penumbre
Și-ncepe ispitirea
Mă prăbușesc în genunile lugubre.
Dar eu tot pictez iubirea,
Chiar și în moarte, draga mea clepsidră
Îmi curge ființa și menirea
Prin arterele de ființă anhidră.
–––––––––––––-
Cristian Gabriel VULPOIU
27 iunie, 2018