Mulțumesc, că exist!
Nici nu știi cât de frumoasă ești
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau povești
Sau se vor picta și fotografia
Culorile ființei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
țip!
Ca un delfin ce se scaldă
în valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă într-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiești
În adieri de aripi ce mă înalță
Într-un quasar cu toate culorile
Sufletului și inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubești….
Cu toate vidurile și găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzești în lumina ce-mi ești
Mulțumesc!
Că exiști…
–––––––––––––-
Petru Daniel VĂCĂREANU
28 iunie, 2018