O GARĂ ȘI UN CEAS
Te aștept în gară lângă ceas,
știi tu …
în noaptea ca o pergolă
pe care atârnă vise
un ceas parcă de niciunde
îmi toarce agonizant atomii
și secundele fecunde
pe un peron cu felinare surde
așteptând trenuri și himere
spre nulități absurde
prinse-ntr-un zefir
c-mi zugrăvește-n șoapte
fiori precum un descântec
iar inima mi se transformă-n cântec
ce vreau să-l fredonez atingând
al tău artefact divin
să ne iubim într-al lui Zeus sanctuar păgân
să ne-mbătăm cu dragoste și vin
iar timpul și spațiul
să le purificăm în sfeșnice de alabastru
să lumineze al nostru rai sihastru
iubito, pentru mine ești un astru !
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
25 octombrie, 2018