Cristian Gabriel VULPOIU: Iubire

IUBIRE

 

Aud un susur de izvor în glas de liră,
Ce-mi cântă felii fecunde de eden și abis
Din lacrimi de dor îngerii o pită că dospiră
În cuptor de stele, așa cum spune legământul scris.

 

Poarta iubirii s-a deschis precum o criptă,
Într-un penel vreau să mă transform, să mă dezmierd în
Râuri de cerneală, ție dulcea mea ispită
Îți cânt în alăută de ce stelele cad și se pierd.

 

Vreau măcar în vis să mângâi slava ta, o, colț de rai,
Lasă pădurea oarbă să se tânguie a pustiu
Și ploaia de mantre să curgă peste plai
În paradis de petale de sub cerul argintiu.

 

Clopotele bat în cer, parcă a iubire,
Lasă-mă te rog din labirintul tău să pot ieși,
Căci mă așteaptă sacra răstignire
Pe tărâmul tău zeiță, eu să pot păși.

 

Învăluită-n valuri, ești marea mea de dor,
În care curge luna în fiecare noapte
Beau cu nesaț pocalul plin cu iubire și fior
Ți-ascult picăturile de rouă așezate-ntr-o carte.

—————————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

3 august, 2018

Lasă un răspuns