ÎN AMURG SE MAI AUDE O VIOARĂ
În amurg se mai aude o vioară,
Parcă-ți aud glasul pe partituri de vis
Tace azurul și-ncepe să mă doară
O, noapte cu întuneric neatins.
În amurg se mai aude o vioară,
Cântând al inimii tainic prohod
Regatul nopții-i gata-n rochie de seară
Începe pomul lui Adam să facă rod.
Taina iubirii mă moare la vioară,
Ating lumina ce alunecă febril
Te citesc în noaptea selenară
Ce mă supune doar vântului umil.
Ascult taina mată a amurgului târziu,
La poarta nopții, zăvor diafan de dor
După ce sorb cu poftă văzduhul străveziu
Am ars pe sacrul rug al nopților de amor.
O vioară plânge pe strune de amor,
Lumina caldă curge prin ferestre
Ard în candele de lună și fior
Mă regăsești în cavernele rupestre.
—————————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
30 iulie, 2018