De iarnă
Dansează fulgii în menuet afară,
Soaptele trosnesc în semineu
Ne îmbracă iubirea în zăpadă iară
Și lacrima îmi spală dorul greu
Aud viscolul în rana mea cum urlă,
În agonii căci nu există terapie
Un clopot surd mai cântă intr-o turlă
Veghind un pustnic rătăcit intr-o chilie.
Viscolul troieneste drumul către tine,
Și parcă îmi zâmbește-a moarte
Albul nebun mă-îmbracă în suspine
Caci tu himeră, de mine ești tot mai departe.
Zăpada a acoperit chiar și pierdutele agonii,
Nici clopotul din turlă nu se mai aude
A moarte îmi șoptește gerul năpraznic, vii ?
Văd lumina ta cum de mine se ascunde.
Îți scriu o ultimă scrisoare draga mea,
De va fi să ne regăsim în stele
Nu cauta în alte locuri dragostea
O vei găsi în versurile mele.
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
24 februarie 2019