SEMN DE VIAŢĂ
Aşa cum pui semnul de carte
Între paginile ei
Ca să citeşti mai depate
Când lectura îţi reiei,
Aşa am pus un semn de viaţă
La ziua-n care ai plecat
Nutrind o tainică speranţă
Că poate nu s-a terminat
Şi vom continua povestea
În care suntem bravi eroi
Iar scena cu despărţirea
Nu a fost scrisă pentru noi.
Iar dacă nu vei reveni,
Acel semn pus în zadar
Sigur că va deveni
O sumbră piatră de hotar
Care separă dureros
O parte luminoasă, caldă
Cu tot ce este mai frumos
De alta searbădă şi fadă
INVOLUŢIE
Ninşi de multe supărări
Am căpătat imunitate
Şi când primim mângâieri
Acestea ni se par ciudate.
Iar când se-ntâmplă ceva bun
Privim cu multă suspiciune
Şi nu mai credem nicicum
Că mai sunt şi fapte bune.
Neîncrederea şi teama
Devenind omniprezente
Mult prea des pumnul şi palma
Sunt temute argumente.
Politeţea, omenia
Par doar nişte rarităţi
Aflate în panoplia
Unor actori deghizaţi
În personaje din alt secol
Etalând purtare aleasă
Şi-n care erai ridicol
Fără şapte ani de-acasă.
LIBERTATE
Cînd scara gîndurilor sui
Chiar dacă teza e frumoasă,
Constaţi că libertatea nu-i
Necesitatea înţeleasă.
Este mai mult decât atât,
E cutezanţa omului
In zborul către infinit,
E necuprinsul gândului.
E sănătate, bunăstare
Şanse la orice în viaţă
Libertate de mişcare,
Năzuinţă şi speranţă.
Este trecerea conformă
Unui impuls primordial
Fără restricţii sau vreo normă
Impusă artificial.
Este absenţa îngrădirii
Pe un traseu natural,
E plenitudinea trăirii,
Încredere în ideal.
–––––––––––
Costache NĂSTASE
București
13 februarie 2018