TREC ANII
Trec anii peste vreme
și vremea peste ani,
se-amestecă cu timpul
în lumea nevăzută
a gândurilor smulse
din gura de vulcani
ce-mi bântuie uitarea
la margini de redută.
Privesc cu îndoială
la tot ce-a mai rămas
din trudnica credință
a devenirii proprii,
pe drumul încercării
spre veșnicul popas
de care, în tăcere,
smerit mă tot apropii.
Dar parcă câteodată
aș vrea să mă opresc,
din brâul de redută
să mai privesc în urmă,
să regăsesc plăcerea
în tot ce-i omenesc,
să văd că răul lumii
necontenit se curmă.
Să mă îmbăt cu doruri
venite pe-nserat
din oazele întinse
la margini de Sahare
ce încă ne mai cheamă
pe malul dantelat
să retrăim iubirea
rămasă-n neuitare.
O, gânduri rătăcite
în scopuri fără miză,
ce-mi asaltați trăirea
cu false reciclări,
nu-mi tulburați uitarea
cu strania surpriză
a dorurilor false
venind de nicăieri !…
———————————————–
Corneliu NEAGU
13 septembrie, 2018