NAGODA RĂZVRĂTITĂ
În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.
Să fii chiar tu ursita plecată fără voie
din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt?
iar eu o amintire, ca şi bătrânul Noe
ce-și căuta odată o palmă de pământ ?
O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,
pe culmile gândirii, se pot ivi oricând,
dar știu, dintodeauna, că fostele iubite
în triste carnavale nu s-or opri nicicând.
Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,
ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,
nagoda răzvrătită – iubită în neștire
pe malul unei oaze, la margini de zenit.
Dar ai plecat iubito, cu aripa mai frântă,
mușcată de păcatul căzut din palmieri,
iar eu acum, în suflet, adun magie sfântă
din amintiri si doruri venind de nicăieri.
————————————
Corneliu NEAGU
30 ianuarie, 2019