ICOANA TA TÂRZIE
Prin lungile ecouri rămase agățate
pe gândurile mute, ajunse din trecut,
aud și plânsul vostru, iubite neuitate,
rămase-n amintire pe brâuri de sărut.
În liniștea deplină, uitarea trecătoare
ce-mi mângâie odihna în orele târzii,
se rupe dintr-odată și-n suflet reapare
icoana unei muze cu false fantezii.
Să fii chiar tu aceea, venită fără veste,
în prag de neuitare, din toate câte-au fost?
O, nicidecum, iubito, eu tainica poveste
o știu dintotdeauna aproape pe de rost.
De ai fi fost aceea, icoana ta târzie
mi-ar fi adus în cuget un dor neistovit
ca-n lunga așteptare venirea ta să fie
lumina împăcării căzută din zenit.
———————————————–
Corneliu NEAGU
31 octombrie, 2018