ALTĂ TOAMNĂ
O altă toamnă bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin prin rama veche din lucarnă,
când vara-și plânge nopțile opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări căzute să ne-mpace.
În mintea mea s-așază în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă
sub doruri încărcate de mistere
când luna se ntoarce de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile toamnei, destrămate,
ajung cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
O, tren nebun al tinereții mele,
ajuns lângă peron într-un târziu,
aș da chiar ani din viață să mai să fiu
același visător al toamnelor rebele
———————————————–
Corneliu NEAGU
9 decembrie, 2018