Flacăra
eram singur și trist
ca o lacrimă de amantă
însingurat îmi număram anii în palmă
hăituit de prezentul absent
mă închideam în mine
durerea s-a scurs, a rămas doar tăcerea
alteori decantam gânduri
dezolat mă plimbam pe stradă
într-o scurtă convalescență
noaptea ascultam șoaptele ceasornicului
zorile apăreau între nori, la final
uneori mă întrebam ce caut aici
la fiecare oră se desfăcea alt cerc
așa am ajuns afară
afară era cuvântul
nu mai ceream detalii
seara îmi spălam fața cu lacrima
să pot aprinde în suflet flacăra credinței
dacă aș tăcea măcar o clipă
aș simți legătura cu mine
plecam, aventurier al singurătății
când mă întorceam, mă regăseam
în aceeași gară mică, murdară
nimeni nu mă aștepta
alteori plecam pe o ușă
căutând poate iertarea
acum scriu
e caldă cenușa ultimului gând
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
9 decembrie, 2018