CÂND…
Când bolta celestă-i senină,
de giuvaieruri scânteietoare plină,
iubirile înmugurite, ciorchine s-adună,
iute, romantic, verde crud îmbobocesc,
pictural, ca din vrăjite peneluri înfloresc,
în suflete îndrăgostite, minunat coloristic rodesc.
Când bolta celestă-i cătrănită,
cu nori cenuşii, plumburii ticsită,
privirile iubiţilor, ursuze şi reci, în jos coboară,
de parcă ar căra o nedorită şi tristă povară,
nimic nu mai imboboceşte,
nimic nu mai înfloreşte,
nimic nu mai rodeşte…
—————————–
Cornelia PRISĂCARU ZOTA
Iaşi,
21 octombrie 2019